Acum, vreau sa detaliem putin niste contrarii.
Mierea ca produs finit este mai mult sau mai putin contaminata cu diferite substante straine: de la aerul si apa poluate, la monoculturile de diferite plante alterate de stropiri cu diferite „-cide” (pesti-, insecti-, ierbi-, fungi- cide), pana la tratamentele chimice aplicate albinelor si interventia stuparului in cuibul coloniilor.
Daca in cazul aerului si apei este nevoie de o constiinta ecologica la o scara cat mai mare (da Doamne sa fie globala!) in toate celelalte cazuri se poate face ceva pentru ca in cea mai mare parte tine de apicultor.
Este interesant ca albinele, atunci cand roiesc, tind sa se intoarca mereu in natura unde nimeni nu le umbla in cuib; poate doar ursul cand vine sa fure.
Haideti sa luam ca etalon de crestere naturala a albinelor, mediul in care ele se gasesc cel mai des in natura: o scorbura dintr-un copac. Prin comparatie, mie mi se ridica o spranceana observand diferentele.
Mai intai, diensiunile unei scorburi de copac sunt fixe. Albinele atunci cand roiesc cauta o scorbura potrivita ca marime, orientare si alte caracteristici (inaltime, umiditate, numarul altor familii de albine in zona – evita supra aglomerarea s.a.) unde sa isi stabileasca noua colonie. Acolo nu sunt deranjate de nimeni si se dezvolta in functie de posibilitatile zonei.
Singura se administreaza, isi fac rezervele de hrana, isi cresc puietul, isi cladesc fagurii. se inmultesc si asa mai departe.
Destul de simplu aici, nu? Sigur, ca in cazul oricaror lucruri create de Natura.
Acum aparem noi, apicultorii si alteram „putin” aceste lucruri. Mai exact:
Familia de albine
Familia de albine adesea este formata din „roiuri artificiale” create de apicultor prin diferite tehnici. Aceste tehnici presupun cel mai adesea acumularea de albine din familii diferite, cu o matca crescuta special pentru asta si mutate intr-un stup nou (sau nu).
Ca o paranteza, cei mai multi apicultori, in special cei cu familii numeroase, urasc roitul si instinctul de roire al albinelor. Asta presupune o slabire a familiei si pierderea unei cantitati insemnate de miere.
Pe scurt despre matca: matca provenita din crescatorii speciale este selectata dupa diferite caracteristici urmarite de apicultor: prolificitate, rasa, varsta (care de multe ori este inlocuita dupa 2-3 ani). Este adesea inperechiata controlat sau inseminata artificial.
Stupul
Cei mai des intalniti stupi folositi in cresterea albinelor sunt stupii sistematici: modelul Dadant, orizontal, Multietajat sau derivatii ale acestora. Caracteristicile acestor stupi sunt departe de caracteristicile a ceea ce pomeneam mai sus: scorbura de copac.
Acesti stupi sunt supra dimensionati, cu pereti subtiri (de aceea necesita izolatie suplimentara in sezonul rece) si mai nou sunt din diferite materiale sintetice (plastic, poliuretan s.a.).
In interiorul stupului gasim rame cu foita. Foita aceasta este imprimata cu un model care dicteaza dimensiunea celulei in care albinele nu au de ales decat sa depuna oua de albina lucratoare. La fel de grav este faptul ca in ceara care se foloseste la foita fagurilor artificiali, este adaugat un tip de silicon pentru a putea fi modelata mai usor.
De asemenea, foita provine din ceara colectata de la diferiti stupi contaminata cu diferite substante chimice provenite din culturi sau tratamente.
Interventia apicultorului (asta o sa doara!)
Am auzit de cateva ori replica: „Albinele nu se descurca fara interventia si ajutorul apicultorului. Daca nu intervii in stup, albinele o sa-ti moara!” (pentru linistea mea, voi continua sa ii ignor pe ignorantii care au spus asta).
In general noi oamenii, din pacate avem gresita impresie ca daca nu intervenim in mersul firesc al lucrurilor, al Naturii, aceasta o sa se sfarseasca fara noi.
Pentru ca stupul este supra dimensionat, in fiecare toamna si primavara, apicultorul intervine in stup scotand si introducand rame sau/si mutandu-le intre ele. Elimina matca sau o mutileaza pentru a o inlocui sau pentru a provoca o schimbare linistita de matca. Muta stupii sute de kilometri la monoculturi, adesea stropite cu binecunoscutele „-cide”, ii incarca si descarca, foloseste – uneori exagerat – afumatorul, deschide stupul la temperaturi scazute care solicita albinele la efort suplimentar pentru a reveni la temperatura optima de iernare, aplica tratamente chimice, inclusiv antibiotice, in scopul tratarii bolilor sau prevenirii acestora.
Albinelor le sunt administrate surogate alimentare care uzeaza albina si nu intrunesc necesarul de nutrienti de care albina are nevoie.
Pe langa miere, din stup mai sunt recoltate diferite produse, absolut necesare albinelor pentru o sanatate adecvata si o buna dezvoltare: polen, pastura, propolis, laptisor de matca.
Mai nou, pentru usurarea muncii si eficacitate sunt folosite diferite aparate care solicita si streseaza albina. Ma refer aici la suflatoarele motorizate cu care sunt scoase albinele din magaziile stupilor si de pe rame, la recoltare precum si la mai modernetele afumatoare folosite in aplicarea diferitelor tratamente prin fumigatie.
Toate acestea sunt generatoare de stres care, ca si in cazul oamenilor, pare sa fie principalul motiv cauzator de boli. Muncim albinele iluzionandu-ne ca putem sa ne bagam in traiul lor firesc, ametindu-le si stresandu-le in fel si chip asteptandu-ne ca albina sa fie mereu si mereu la fel de voinica si harnica pana ne saturam noi.
Din pacate, experienta a dovedit ca toti acesti factori, precum si altii pe care nu i-am pomenit, afecteaza familia de albine cu consecinte foarte grave ce duc pana la pierderi de intregi de stupine.
In concluzie: din pacate albinele sunt exploatate pana la epuizare pentru profit. Cei mai multi o fac din nevoia de a-si rotunji veniturile sau ca afacere. Nu caut sa intru in polemici privitor la motivatia fiecaruia; cu toti avem motivele noastre pentru care facem ceea ce facem. Nici nu arat cu degentul pe nimeni. Sunt si eu un apicultor insa caut sa imi amintesc cat mai des zicala: Tine albina cat mai aproape de natura si cat mai departe de tine!
Mierea Terapeutică 