Ce provoaca inbolnavirea albinelor?

O privire de ansamblu asupra inbonavirii albinelor in apicultura actuala.

Pornesc de la ideea ca ceea ce se aplica omului poate fi aplicat si albinelor. Din pacate, la fel cum gresit consideram ca ne putem administra noua, aplicam si albinelor. Chiar mai grav pentru ca spre deosebire de oameni, albina nu isi poate controla tipul si cantitatea de factori negativi ce ii influenteaza viata.

Albina, asemeni omului si oricarei finte de pe pamant resimte in felul ei, toti factorii care apar in viata ei influentandu-i starea de sanatate. De aceea, starea de sanatate si toti factorii externi din viata albinei se regaseste in mierea ei.

Ceea ce gasim in miere, in primul rand este stresul provocat albinelor in diferite imprejurari: calatoriile in pastoral pe distante mari – incarcatul si descarcatul stupilor, amenajarea stupinei langa surse de zgomote (in interiorul localitatilor, la margini de drumuri intens circulate), interventiile dese in stup, rearanjarea ramelor, strangerea, spargerea si largirea cuibului, folosirea exagerata a fumului, tratamentele tot mai dese si mai puternice, instrainarea genetica atipica pentru climatul acestor locuri, .

Apoi ar fi hrana data de apicultor albinelor in perioadele lipsite de cules, reziduri ale tratamentelor tot mai intense si concentrate precum si reziduri ale tratamentelor aplicate culturilor la care sunt duse albinele in pastoral. Aici adaugam toate acele substante cu albinele sunt tratate pentru inmultire/ stimulare/ conservare.

Toate aceste motive sunt oarecum legate intre ele formand un cerc vicios, toate cauzandu-se unul pe altul: stresul albinelor duce la un sistem imunitar precar care presupune tratamente chimice de intarire pentru ca familia de albine sa fie puternica la un cules de culturi stropite ce le slabeste si care presupune un alt tratament chimic aplicat albinelor care duce la un alt stres al albinelor si tot asa.

Aceasta directie devine astfel un cerc vicios cu efecte tot mai grave ce presupun interventii din ce in ce mai indepartate de caile naturale.

 

Mierea „bio” – ca pleonasm

Adesea auzim aceasta expresie, mai ales in ultimul timp, cand pare sa fie o moda: alimente „bio”.

De fapt, ce este un aliment „bio”? Este acel aliment, in cazul nostru mierea care se presupune ca nu contine adaosuri chimice sintetice de nici un fel. Presupunand ca aceasta afirmatie este adevarata nu pot sa nu imi pun o intrebare fireasca: daca este „bio” (adica natural, curat) de ce mai are nevoie de adaugare de „bio” (eco, organic…)? De ce mierea bio nu devine „Miere” si atat? Aici pun eu eticheta de pleonasm pe aceasta expresie.
Mai am insa o teorie conform careia mierea „bio” de fapt este o miere (mai mult sau mai putin) care in compozitia ei contine insa si o cantitate de elemente chimice sintetice, acceptate prin diferite norme si normative stabilite la nivel „inalt” de anumite foruri politico-administrative.
Limitele intre care sunt acceptate aceste substante  ce se regasesc in mierea de albine sunt stabilite de cativa oameni, in anumite norme europene pe principii  numai de ei stiute. Probabil ca in urma unor analize decid ce concentratie de substanta chimica straina mierii afecteaza organismul uman (cel mai probabil pe termen scurt – spun asta pentru ca pe termen lung, o multime de substante nocive sunt responsabile pentru cancer de exemplu, dar cu toate astea se regasesc in alimente, acceptate fiind de aceleasi norme europene).

Desigur ca o „miere” din comert in care se gaseste zahar in cantitati remarcabile este tot o miere „organica” deoarece zaharul e…organic, nu? Asta in cazul in care culturile de sfecla nu au fost si ele stropite la randul lor (chiar si asa mierea din zahar…NU este miere). Si toate astea fara sa mai adaugam toate proceselede prelucrare a substantelor mai mult sau mai putin organice care intra in compozitia produsului final.

Acum, pentru ca un aliment sa fie bio, este nevoie sa contina… nimic. Nimic in afara de alimentul respectiv. Orice alta substanta adaugata nu face decat sa altereze, mai corect spus sa dilueze produsul initial. Cu cat substantele adaugate sunt mai multe cu atat ramane mai putin din produsul initial. Cu cat substantele adaugate sunt chimic mai sintetice, cu atat produsul final este mai toxic.
Ironia face ca eticheta produsului sa nu specifice modificarile la care este supus produsul initial. Insa toti producatorii stiu ca daca eticheta ar detalia componenta alimentului din interiorul ambalajului si sursa de provenienta, cei mai multi v-ati gandi de multe ori inainte sa cumparati produsul respectiv.

Este si cazul mierii de albine. Insa despre ceea ce altereaza mierea de albine in special vom vorbi in curand.

 

Ce este nevoie sa stim despre Mierea Terapeutica si calitatile ei?

 

Ca orice aliment, proprietatile mierii sunt alterate de poluare in general si de interventia directa a omului, in special. Daca pentru diminuarea poluarii este nevoie de o implicare globala a oamenilor, in privinta interventiei directe fiecare dintre noi putem face ceva cu un impact semnificativ asupra calitatii alimentelor. Poarta stupinii va este deschisa si provoc pe oricine sa faca orice fel de analiza a produselor.

Acestea sunt caracteristicile Mierii Terapeutice:

– in stupii Layens si in cosnita CcB albinele construiesc si traiesc pe faguri naturali. Acesta este primul si cel mai important criteriu in cresterea naturala a albinelor cu beneficii ce se rasfrang asupra starii de sanatate a acestora. Aceasta elimina folosirea foitelor din rame, foite care sunt tot mai des facute din prea putina ceara si mai mult silicon, parafina si aditivi, la un tipar al dimensiunilor celulei care nu respecta nevoia albinei de a se organiza ci dorinta apicultorului de profit.

– albinele nu sunt duse in pastoral la monoculturi naturale (salcam, tei) sau cultivate (rapita, floarea soarelui, s.a.) aceste miscari, uneori pe sute de kilometrii provoaca un stres imens asupra albinelor.

tot pentru eliminarea stresului, a doua sursa de imbolnaviri, in stupii Layens interventia este minima; in cosnite este aproape inexistenta (doar de doua ori/an).

– nefiind duse in pastoral la monoculturi stropite, Mierea Terapeutica nu este contaminata cu toate aceste toxine.

– in stupina nu sunt folosite decat tratamente naturale si numai daca situatia impune.

– mierea din stupina mea este poliflora (de munte) si desi este mai ieftina, mierea poliflora este cea mai bogata in nutrienti dintre toate sortimentele de miere.

– datorita sistemului de stup si cosnita, nu este nevoie de hraniri suplimentare cu siropuri si turte, a caror reziduri se regasesc in miere.

– nici in stupi si nici in procesul de extractie si depozitare Mierea Terapeutica nu intra in contact cu metalul, sub nici o forma. Niciunde in natura nu se intampla asa ceva cu mancarea animalelor fara interventia omului.

– fagurii din stupii Layens sunt centrifugati in centrifuga de lemn de conceptie si constructie proprie. Fagurii din cosnite sunt storsi in presa de lemn de conceptie si constructie proprie.

Cateva “efecte secundare” ale acestui tip de crestere al albinelor:

– albinele folosesc multe resurse pentru a construi fagurii naturali care, in cazul cosnitelor sunt presati, ceea ce presupune refacerea lor de catre albine, anul urmator.

Astfel, cantitatea de miere este mult limitata.

Pentru ca este imposibil sa produci vreun aliment in cantitate mare fara sa afectezi calitatea, Mierea Terapeutica si celelalte produse apicole derivate se gasesc intotdeauna in stoc limitat, in functie de recolta anului respectiv. Acesta este un principiu de la care eu nu ma abat niciodata!

– pierderile si riscul de pierdere al multor colonii de albine sunt mari iar aceasta presupune timp de refacere a numarului de colonii si implicit o scadere a cantitatii de miere, in special anul urmator.

Toate aceste calitati si caracteristici se resfrang asupra tuturor produselor din stupina Mierii Terapeutice si se reflecta in pretul acestei mieri. Dar, ca pentru orice aliment, daca acesta este curat, se poate folosi in cantitate mai mica. Astfel organismul se hraneste suficient, evita acumularile de toxine din alimentele de provenienta industriala si toate efectele secundare grave odata cu ele.

Cumparand aceste produse, contribuiti in primul rand la starea dumneavoastra de sanatate, la promovarea si perpetuarea acestui standard de calitate al produselor apicole.

Multumesc cu drag!

Caracteristicile mierii terapeutice

Mierea spre care tind, vreau sa se apropie cat mai mult de mierea pura sau „mierea de scorbura” cum o mai numesc eu. Singura cale prin care ma pot apropia de aceasta este sa reproduc cat mai fidel posibil, mediul natural in care creste albina.
Astfel, printre principiile adoptate sunt si urmatoarele:

1. Fagurii din stupii nostri sunt construiti natural de albine. Nu folosim foita si nici alte baze artificiale (foite de silicon, parafina, de plastic sau combinatii ale acestora).
2. Stupii nostri, atat cosnita CcB cat si stupul model Layens permit coloniei de albine o asezare a hranei pe verticala, astfel incat ele sa aiba in permanenta hrana in apropierea cuibului si deasupra acestuia ceea ce elimina orice hranire artificiala pe perioada toamna primavara.
3. In stupii nostri si in procesul de extractie, mierea nu intra in contact cu metalul sub nici o forma: ramele nu sunt insarmate cu fir metalic, in procesul de extractie nu folosim unelte metalice iar depozitarea nu o facem in recipienti metalici.
4. Mierea provenita din cosnita CcB, nu se centrifugheaza ci se stoarce. Aceasta este mierea de scorbura.
Din stupii Layens mierea o centrifugam cu o centrifuga de lemn, creatie si constructie proprie. Totusi, ramele care intra la reformat sunt stoarse cu presa primind calitatea mierii de scorbura.
5. Tratamentele aplicate albinelor sunt putine si naturale. Acestea le facem doar cand situatia o impune.
6. Albinele noastre nu sunt duse in pastoral la monoculturi stropite (gen rapita si floarea soarelui).
7. Mierea de baza din stupina noastra este cea poliflora (de munte), mierea completa din punct de vedere al nutrientilor. Pe langa aceasta intentionam ca atunci cand sezonul permite, sa recoltam si miere de salcam, dintr-o zona apropiata ce nu presupune decat o mica deplasare si numai cu stupii Layens.