Dupa cum ati vazut in pagina „argumente” mierea este destul de (ca sa fiu mai ingaduitor) alterata ca produs finit, ajuns pe masa consumatorului. Ne putem face astfel o idee despre efectele si eficacitatea mierii folosita in scop terapeutic.
Cat de mult ne putem apropia de gustul si proprietatile mierii de altadata?
Haideti sa vedem…
Inca de la inceput, nu pretind ca detin un mod impecabil de crestere al albinelor si o miere imaculata. Insa am sa va prezint felul meu de a tine albine si de a obtine miere iar restul il judecati fiecare dintre voi.
In primul rand, familiile de albine provin din roi naturali sau direct din alt stup; fiecare familie cu matca sa. Nu se aduna albine de la alte familii, nu se adauga matca straina.
Stupul
Exista diferite variatii ale stupilor naturali insa, exista o diferenta clara intre acestia si cei sistematici: ramele si fagurii. Stupii sistematici folosesc rame cu foita artificiala, dedicate fiecarui fagure in parte. In stupii naturali, albinele isi construiesc singure fagurii.
Cel mai indicat stup este cel ce se apropi de scorbura de copac. Existau candva (iar unii entuziasti incearca sa reinvie aceasta traditie) stupi facuti din trunchiuri de copaci, scobite in interior.
Modelul urmator ca asemanare este cosnita. Aceasta are insa dezavantajul spatiului relativ mic in interior si omorarea familiei de albine in vederea extragerii mierii.
Un alt model de stupi este cel realizat de abatele Emile Warre – si derivatiile acestuia, si stupul japonez. Acestea sunt doua modele de stupi care se apropie foarte mult de mediul natural in care coloniile de albine se gasesc in natura.
Cam acestea sunt modelele de stupi care pe langa caracteristicile oferite albinelor, ofera si stuparului posibilitatea de a recolta o cantitate de miere, mai mare sau mai mica in functie de puterea familiei si de posibilitatile zonei si conditiile de mediu.
Dupa ce am tinut albine atat in stup Warre cat si japonezi, am decis sa folosesc un stup diferit: stupul Pascal (sau stupul CcB – Casa cu Brad). Acesta imbina diferitele elemente ale stupilor naturali clasici cu versatilitatea unui stup sistematic.
Asemeni celorlalti stupi naturali, si in acesta cuibul se dezvola pe faguri naturali, in plan vertical, asemeni unei scorburi de copac. Albinele au nevoie de proprii faguri, construiti dupa necesitatile lor atat pentru o mai buna sanatate cat si pentru prosperitatea coloniei.
Mai mult, in unghiurile drepte din interior sunt fixate coltare pentru a limita spatiul de refugiul al parazitului varroa si pentru o apropiere mai mare de forma relativ rotunda a scorburii.
Prezenta metalului in cuib este minima: exista doar capetele a 8 suruburi pentru lemn care sunt propolizate de albine. In magazii nu exista metal care sa intre in contact cu mierea.
Pentru colectarea mierii folosesc o magazie pe care o adaug la inceputul sezonului de cules si o recoltez al sfarsit dupa metoda japoneza.
Din motive etice si pentru a putea pastra calitatea mierii, nu caut sa produc o cantitate de miere mai mare decat imi pot administra singur stupii.
Pentru cules de salcam deplasez o parte dintre stupi intr-o zona apropiata, unde nu sunt monoculturi de agricutura intensiva. Dupa salcam stupii revin pe vatra de la munte unde raman pentru culesul de piloflora si iernare.
Nu intervin niciodata in cuibul coloniei (nici nu am cum!) si nu aplic tratamente familiilor de albine – decat naturiste.
Nu folosesc afumatorul decat daca vremea este agitata ceea ce se reflecta in comportamentul albinelor.
Nu recoltez pastura si nici laptisor de matca. Consider ca de acestea au nevoie albinele mai mult decat mine. Este suficient ca le iau o parte din rezerve.
Nu folosesc centrifuga (metoda prin care se pierde o buna parte din uleiurile volatile) decat la extragerea mierii din stupii Layens. Centrifuga mea este construita de mine si este in totalitate din lemn.
Mierea cosnitelor o extrag prin stoarcere in presa de lemn si o depozitez in recipiente de sticla sau lemn.
Fireste, cei mai multi apicultori actuali, carora le-am spus felul in care fac eu stuparit, mi-au prezentat argumentele lor, cu care sunt de acord:
In primul rand nu pot produce multa miere in felul asta daca nu le port in pastoral la mai multe culesuri de monocultura (rapita, floarea soarelui, tei, salcam etc).
Albinele au nevoie de resurse (miere) ca sa isi cladeasca faguri noi in fiecare an, in magazie, ceea ce scade cantitatea pe care o recoltez.
Apoi, prin imposibilitatea interventiei mele in cuib exista riscul sa pierd familia de albine pentru ca nu pot verifica prezenta matcii si prolificitatea ei. La fel, prin neinterventia mea in cuib pot pierde roi si odata cu acestia o cantitate insemnata de miere (se stie ca atunci cand pleaca un roi, acesta ia cu el o mare cantitate de miere din cuib ca resursa pentru noua locatie)
Toate cele de mai sus se reflecta in calitatea mierii. Si in pretul ei.
Este tentant sa cumparam miere din magazin pentru ca este mai ieftina, insa nu este nevoie de o cantitate mare dintr-un aliment curat. Calitatea compenseaza ceea ce marea cantitate a calitatii slabe poate dauna.
Dragii mei, despre felul in care fac aceste lucruri nu va pot convinge indiferent cat as scrie aici. De calitatea mierii asa cum o produc albinele in stupina mea, numai voi va puteti convinge. Imediat ce l-ati deschis, mirositi un borcan de miere din magazin apoi faceti la fel cu un borcan de miere curata. Inca de la prima inspiratie veti simti diferenta. Si la fel apoi, gustati.
Celor ce doresc detalii si/sau confirmari, va recomand sa cititi cartile si scrierile urmatorilor apicultori, sustinatori ai cresterii naturale a albinelor:
Emile Warre
David Heaf
Charles Martin Simon
Claude Bralet si John Haverson
Thomas D. Seeley
Mierea Terapeutică 